Scurtă aducere la zi

English version

Asta e, am fost o blogăriţă rea. N-am mai postat nimic de mult, dar raportez că sunt bine, sănătoasă. Încă citesc din blogurile mele favorite când am câteva minute libere, dar nu prea mai apuc să comentez. Sigur că eu sunt în primul rând de vină pentru lenea mea, dar tot de vină mai e şi ea, cea care e de vină pentru toate care ni se întâmplă, şi anume ţărişoara mea pe nume România :) Cei care mă cunosc personal ştiu deja de ce am dispărut vreme de un an de pe web. Eu şi Cristi ne-am mutat înapoi în România unde a trebuit să punem pe picioare o casă, aşa că 

m-am ocupat de activităţi de genul sunat de 10 ori la compania de cablu ca să fiu sigură că vin să ne instaleze în fine cablu, la numai o lună după ce am semnat contractul cu ei şi după 4 programări la care nu a apărut nimeni. Asta e viaţa într-o ţară de origine latină. Cine mai are timp de scris pe blog în condiţiile astea? E drept că şi viaţa noastră socială s-a accelerat simţitor de când ne-am întors în România, o altă caracteristică a vieţii într-o ţară de sorginte latină, o caracteristică placută de data asta. În România poţi întotdeauna conta să găseşti pe cineva gata să iasă în oraş la o bere chit că e marţi seara şi a doua zi urmează mersul la slujbă. Deasemenea viaţa mea culturală s-a îmbunătăţit simţitor şi mi-a micşorat din timpul petrecut la calculator. Bucureştiul devine din ce în ce mai cosmopolit şi sunt suficiente activităţi culturale să ai de unde alege şi să te ţină ocupat toată ziua. Unul dintre lucrurile de care mă bucur e că am început să merg din nou la teatru. 

Am călătorit un pic în ultimul an, dar nu atât de mult pe cât aş fi vrut. Cauzele au fost multiple, una din ele fiind operaţia la genunchi a lui Cristi. Dar nu mă plâng, pot spune că pentru mine una viaţa e frumoasă.