Excursie la Yellowstone - Partea a 6a - Mammoth Hot Springs

English version

Următorul obiectiv turistic de pe listă a fost Izvoarele Calde din Mammoth în nordvestul parcului. Izvoarele erau în fapt nişte terase etajate din calcar în nişte culori foarte frumoase. Am parcat maşina şi am pornit la plimbare pe o construcţie de lemn care permitea accesul pâna aproape de terase. Bateria de la aparatul de fotografiat a aşteptat până ne-am depărtat suficient de mult de maşină după care s-a gândit să se ducă la culcare. Aveam o baterie de schimb, dar era la păstrare în maşină. Aşa că mi-au scăpat câteva terase, am fotografiat numai jumătate din ele :) M-am supărat tare rău, mai ales că izvoarele arătau foarte bine. După ce-am înconjurat izvoarele pe toate părţile am pornit pe un traseu către nişte lacuri făcute de castori, unde era posibil sa vedem elani. Traseul era circular şi am avut de mers cam 8 kilometri. N-am avut noroc să vedem elani - mai târziu am citit în ghid că sunt doar 1000 de exemplare în tot parcul, iar avănd în vedere că parcul e imens şansa să vedem elani era foarte mică. În schimb la întoarcerea în Mammoth Village am dat peste o turmă reni, iar eu ca să mă răzbun pentru ghinionul cu terasele am făcut vreo 50 de poze cu reni. Fiind aproape seară ne-am hotărât să plecăm spre casă. Pe drum am trecut pe lângă un grup mare de oameni, care stăteau pe marginea şoselei căscând gura la ceva. Ne-am oprit să căscăm şi noi gura şi nu mică ne-a fost surpriza să vedem doi ursuleţi jucându-se sub un copac. Mă tot gândeam unde o fi ursoaica, că nu putea fi departe când am auzit pe cineva zicând "Ce mare e" şi până la urmă am văzut-o. Era chiar în vârful copacului sub care stăteau ursuleţii, şi părea că mănâncă muguri. Dacă aveam vreo îndoială că urşii pot să se caţere în copac, pot spune că mi-a trecut.

San Francisco duminica după-amiază

English version

Duminică ne-am întâlnit cu Florin, un vechi prieten cu care ne întâlnim mereu prin toate colţurile lumii. În ultimii ani ne-am întâlnit cu el în Madrid şi la Veneţia, la Bucureşti şi în Germania, în Strasbourg şi la Los Angeles. În prezent Florin e venit în vizită pentru trei luni la o universitate din Chicago şi a venit să ne viziteze peste weekend. Ne-am întilnit cu el la Casa Română în Hayward unde am mâncat mici într-o atmosfera de taraf. Micii au fost buni, muzica oribilă, cu accente de manele. După ce am terminat de mâncat ne-am hotărât să plecam la plimbare prin San Francisco.

Ne-am început plimbarea în cartierul italienesc North Beach unde am băut un cappuccino la Caffe Greco. De acolo ne-am mutat câtiva paşi mai la vale la o librarie foarte faimoasă în USA, City Lights Bookstore, unde ne-am învârtit printre rafturi în timp ce aşteptam să ne ajungă din urmă nişte prieteni care rămăseseră să se lupte cu micii la Casa Română. Cu toată lumea de faţă, ne-am urnit spre Chinatown, luând-o la pas pe Grant Avenue, strada principală şi cea mai turistică din Chinatown. Grant e o amestecătură de magazine de suveniruri pentru turişti (cu o gamă de produse de la papuci de casă şi tricouri pe care scrie "Am scăpat de la Alcatraz" pâna la bibelouri şi statui uriaşe ale lui Mao), restaurante, bănci, saloane de ceai, minimarketuri chinezeşti, magazine de haine etc. E o stradă întotdeauna aglomerată unde miroase a beţişoare parfumate şi a peşte în acelaşi timp. Ne-am făcut de lucru intrând într-o brutărie ca să luam nişte prajituri de orez, iar Florin a început să vrăjească cu fata de la casă (drăguţă). Pe pereţi erau nişte poze uriaşe cu Clinton în vizită la brutăria cu pricina aşa că Florin a găsit subiect de conversaţie foarte uşor. "L-ai pupat pe preşedintele Clinton când a venit în vizită?" Fata a început să chicotească. "Eu nu. Monica l-a pupat". "Cine e Monica? Ea e Monica?" a zis Florin şi a arătat către o chinezoaică de vreo 70 de ani care aranja rafturile. Fata a început să chicotească şi mai tare iar noi l-am scos pe Florin afară, ca să ne putem continua plimbarea (în concluzie noi suntem de vină că Florin e încă burlac). Ne-am oprit şi la o ceainarie să ne luăm ceai cu tapioca, care mie şi lui Cristi ne place foarte mult. Următoarea oprire a fost chiar la ieşirea din Chinatown, unde ne-am oprit sa bem ceva la Cafe de la Presse, o cafenea cu pretenţii franţuzeşti, unde au ziare frantuzeşti pentru cine vrea să citească. Spre surpriza noastră chelnerul a început să vorbească cu noi în româneşte. Spre şi mai marea noastră surpriză, nu era român ci francez, dar stătuse 3 ani la Bucureşti unde fusese student la AEFS (Academia de Educaţie Fizică şi Sport). Româna lui era foarte bună, iar la început ne-am îndoit că ar fi francez, am crezut mai degrabă că e român si râde de noi. Dar pâna la urma ne-am decis că e francez fiindcă avea un uşor accent care părea autentic, şi era evident că nu înţelege unele cuvinte. Am băut nişte vin după care Florin a zis că vrea la jazz aşa că am început să căutăm un loc cu muzică live (operaţie destul de dificilă în San Francisco duminica după-amiază). Am intrat în câteva locuri pustii şi pâna la urmă am ajuns la Jazz at Pearl's în North Beach. Nu mai fusesem acolo niciodată, dar îmi amintesc că am vrut odată să intram cu Magda şi Adi dar era plin şi nu ne-au primit. De data asta fiind duminică seara era foarte liber. Nu mă pricep la jazz dar mi-a plăcut formaţia, Johnny Nocturne Band. Lânga noi stătea o doamnă care aplauda cu frenezie şi despre care mai târziu am aflat că era şi ea cântăreată de jazz fiindcă cei din formaţie au invitat-o pe scenă să cânte cu ei. În timpul pauzei eu şi Cristi ne-am conversat cu ea şi i-am zis că ne place jazzul vechi şi Django Reinhart, iar după pauză ea a ales să cânte Honeysuckle Rose, un cântec pe care noi îl ştim. Drăgut din partea ei că a încercat un clasic, era clar că a făcut-o în urma discuţiei cu noi. Ei... şi la un moment dat a venit vremea să ne luam la revedere de la Florin. Cine ştie unde ne vom vedea cu el data următoare. Poate în Chicago.